INTERIMÁR, -Ă, interimari, -e, s. m., adj. (Persoană) care exercită provizoriu o funcție în locul titularului; ad-interim. – Din fr. intérimaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTERIMÁR, -Ă adj. (Rar) Care exercită o funcție, care funcționează pe timp limitat până la întoarcerea sau la alegerea titularului; provizoriu, temporar. [Cf. fr. intérimaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTERIMÁR, -Ă s. m. f., adj. (cel) care exercită provizoriu o funcție în locul titularului. (< fr. intérimaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INTERIMÁR adj. 1. v. ad-interim. 2. provizoriu, temporar. (Comisie ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
interimár adj. m., s. m., pl. interimári; f. sg. interimáră, pl. interimáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INTERIMÁR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care exercită temporar o funcție; ad-interim. /<fr. intérimaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink