INTERIMÁT, interimate, s. n. Situația celui care exercită în mod provizoriu o funcție în locul titularului; perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. – Din fr. intérimat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTERIMÁT s.n. (Rar) Timp în care o funcție este exercitată de altă persoană și nu de titular; funcție interimară. [< fr. intérimat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTERIMÁT s. n. timp în care o funcție este exercitată de altcineva și nu de titular. (< fr. intérimat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
interimát s. n., pl. interimáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INTERIMÁT ~ți m. 1) Funcție interimară. 2) Durată de exercitare a unei astfel de funcții. /<fr. intérimat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink