INTERMITÉNT, -Ă, intermitenți, -te, adj. Care încetează și reîncepe la anumite intervale, care acționează cu întreruperi; discontinuu. ♦ (Adverbial) Din când în când, la anumite intervale. – Din fr. intermittent, lat. intermittens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTERMITÉNT, -Ă adj. Care încetează și reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi. ♦ adv. Din când în când. [Cf. fr. intermittent, it. intermittente].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTERMITÉNT, -Ă adj. care încetează și reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi, discontinuu. ◊ (adv.) din când în când. (< fr. intermittent, lat. intermittens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INTERMITÉNT adj. 1. discontinuu. (Proces, fenomen ~.) 2. întrerupt, întretăiat, (fig.) rupt. (Plâns.~; respirație ~.) 3. v. ritmic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Intermitent ≠ încontinuu, neîntrerupt
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
intermitént adj. m., pl. intermiténți, f. sg. intermiténtă, pl. intermiténte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink