Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
INTERMITÉNȚĂ, intermitențe, s. f. Întrerupere, lipsă de continuitate în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces etc.; discontinuitate. ◊ Loc. adv. Cu intermitență = în mod intermitent. – Din fr. intermittence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTERMITÉNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este intermitent; întrerupere, lipsă de continuitate. [Cf. fr. intermittence, it. intermittenza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTERMITÉNȚĂ s. f. caracter intermitent; întrerupere; discontinuitate. (< fr. intermittence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INTERMITÉNȚĂ s. discontinuitate. (~ unui proces.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
intermiténță s. f., g.-d. art. intermiténței; pl. intermiténțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INTERMITÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter intermitent. 2) Oprire de scurtă durată în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces; lipsă de continuitate; întrerupere; pauză; discontinuitate. /<fr. intermittence, it. intermittenza
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)