Dex interna

INTERNÁ, internez, vb. I. Tranz. 1. A instala un bolnav într-un spital pentru tratament; a spitaliza. ◊ Refl. S-a internat pentru operație. 2. A sili pe cineva să stea (închis) într-un ospiciu, într-o școală de corecție, într-un lagăr etc., pentru a-l ține sub supraveghere, pentru a-l reeduca etc. – Din fr. interner.

INTERNÁ vb. I. tr. 1. A instala în spital (un bolnav) pentru tratament. 2. A închide (pe cineva) într-un lagăr, într-un ospiciu etc. pentru a fi ținut sub supraveghere. [< fr. interner, it. internare].

INTERNÁ vb. I. tr., refl. a (se) instala în spital pentru tratament sau operație. II. tr. 1. a încredința unui institut specializat pe un minor sau pe cineva suferind de o anomalie fiziologică sau psihică. 2. a închide (pe cineva) într-un lagăr, într-un ospiciu etc., pentru a fi ținut sub supraveghere. (< fr. /s'/interner)

INTERNÁ vb. v. spitaliza.

interná vb., ind. prez. 1 sg. internéz, 3 sg. și pl. interneáză

INTÉRN, -Ă, interni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se află înăuntrul unui obiect, al unei ființe, al unui spațiu etc., care este în interior. ◊ Organe interne = organe situate în cavitățile abdominală și toracică. Boli interne = bolile organelor din interiorul corpului. Motor cu ardere internă = motor care folosește energia unui combustibil ars în interiorul cilindrului. Unghiuri interne = fiecare dintre cele două perechi de unghiuri situate în interiorul a două drepte paralele tăiate de o secantă și aflate de aceeași parte a secantei. ◊ Loc. adj. De (sau pentru) uz intern = a) (despre medicamente) care se ia oral; b) (despre cărți, documente, acte etc.) care poate fi consultat numai în condiții speciale în interiorul unei instituții. 2. S. m. și f., adj. (Elev sau ucenic) care locuiește într-un internat sau la locul unde învață meseria. 3. S. m. și f. Student în medicină admis pe bază de concurs să facă practică la un spital. – Din fr. interne, lat. internus.

A INTERNÁ ~éz tranz. 1) (bolnavi, accidentați, răniți) A instala în spital pentru tratament medical; a spitaliza. 2) (persoane) A închide într-un ospiciu sau într-un loc de detenție, pentru a ține sub supraveghere sau pentru reeducație; a izola de societate. /<fr. interner

INTÉRN¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care se află în partea de dinăuntru a ceva; de dinăuntru; interior; lăuntric. ◊ Organe ~e organe din cavitatea toracică și abdominală. Boli ~e boli ale acestor organe. 2) Care are loc în interiorul unui organism social. /<lat. internus, fr. interne

INTÉRN² ~i m. 1) Elev sau ucenic care locuiește și ia masa în instituția școlară pe care o frecventează. 2) Student în medicină (în ultimii ani de studii) care face practica într-un spital. /<lat. internus, fr. interne

INTERN, -Ă adj. Care se află înăuntru; interior, lăuntric. ◊ Organe interne = organele din cavitatea toracică și abdominală; unghi intern = unghi format de două drepte tăiate de o secantă, aflat în interiorul lor și de aceeași parte a secantei. // s.m. și f. Elev sau ucenic care locuiește și ia masa într-un internat. ♦ Student în medicină care face practică la un anumit spital, unde de obicei și locuiește. [Cf. interne, it. interno, cf. lat. internus].

INTÉRN, -Ă I. adj. care se află înăuntru; interior, lăuntric. ♦ organe ĕ = organele din cavitatea toracică și abdominală; boli ĕ = boli ale organelor interne; motor cu ardere ~ă = motor care folosește energia unui combustibil ars în interiorul cilindrului; unghi ~ = unghi format din două drepte tăiate de o secantă, aflat în interiorul lor și de aceeași parte a secantei; (inform.) memorie ~ă = memorie a calculatorului făcând parte din unitatea centrală. II. s. m. f. 1. elev, ucenic care locuiește și ia masa într-un internat. 2. student în medicină care face practică într-o clinică, unde, de obicei, și locuiește. (< fr. interne, lat. internus)

INTÉRN adj., s. 1. adj. v. interior. 2. adj. (livr.) intestin, (înv.) domestic. (Tulburări ~ într-un stat.) 3. s. (înv.) înlountraș. (~ la liceu.)

NARĂ INTÉRNĂ s. (ANAT.) coană.

Intern ≠ extern

intérn adj. m., s. m., pl. intérni, f. sg. intérnă, pl. intérne