Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
DefiniÅ£ii: interpune (verb tranzitiv) , interpus (adjectiv)   
INTERPÚS, -Ä‚, interpuÈ™i, -se, s. m. È™i f. (Rar) Persoană care intervine, ca mijlocitor, între alte două persoane (spre a le face să ajungă la o înÈ›elegere, spre a le uÈ™ura o tranzacÈ›ie etc.); mijlocitor. – V. interpune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTERPÚS, -Ä‚ s.m. È™i f. (Rar) Mijlocitor. ♦ Persoană care apare într-un act juridic în locul adevăratului interesat. [< interpune].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTERPÚS, -Ä‚ s. m. f. mijlocitor. ◊ persoană care apare într-un act juridic în locul adevăratului interesat. (< interpune)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INTERPÚS s. v. intermediar, mediator, mij-locitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
interpús s. m., pl. interpúși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INTERPÚNE, interpún, vb. III. Refl. A interveni ca mijlocitor între două persoane (spre a le face să ajungă la o înÈ›elegere); a mijloci. ♦ A se amesteca în relaÈ›iile dintre două persoane. ♦ Tranz. A pune ceva între... – Din lat. interponere (după pune).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INTERPÚNE interpún tranz. A pune între două lucruri sau ființe pentru a modifica mediul. /<lat. interponere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE INTERPÚNE mă interpún intranz. 1) A interveni între două persoane pentru a le aduce la o înțelegere. 2) A se amesteca în relațiile dintre două persoane. /<lat. interponere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INTERPÚNE vb. III. 1. tr., refl. A pune, a se depune ceva între (două obiecte, două momente etc.). 2. refl. A mijloci. ♦ A se amesteca în raporturile, în legăturile dintre mai multe persoane. [P.i. interpún. / cf. lat. interpono, fr. interposer, după pune].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTERPÚNE vb. I. tr., refl. a (se) pune între..., a (se) intercala. II. refl. a mijloci. ◊ a se amesteca în raporturile dintre două persoane. (după lat. interponere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INTERPÚNE vb. v. mijloci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
interpúne vb. pune
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)