INTERSÉCȚIE, intersecții, s. f. 1. Loc unde se încrucișează două drumuri; întretăiere. 2. (Mat.) Mulțimea punctelor comune a două linii, a două suprafețe ori volume; totalitatea elementelor comune a două mulțimi. – Din fr. intersection, lat. intersectio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTERSÉCȚIE s.f. Întretăiere; punct, loc de întretăiere. ♦ Loc de întâlnire sau de încrucișare a două sau mai multor drumuri publice, indiferent de unghiurile pe care le fac axele lor. ♦ (Mat.) Punctele comune a două linii, suprafețe, corpuri etc. [Gen. -iei, var. intersecțiune s.f. / cf. fr. intersection, lat. intersectio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTERSÉCȚIE s. f. 1. încrucișare de drumuri publice; întretăiere. 2. (mat.) mulțimea punctelor comune a două linii, suprafețe, corpuri etc. ◊ operație care asociază la două sau mai multe mulțimi date mulțimea elementelor comune tuturor mulțimilor date. (< fr. intersection, lat. intersectio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INTERSÉCȚIE s. v. răspântie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
intersécție s. f., pl. intersécții
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INTERSÉCȚIE ~i f. Loc de întâlnire a două suprafețe, drumuri, linii; întretăiere; încrucișare. [G.-D. intersecției; Sil. -ți-e] /<fr. intersection, lat. intersectio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink