Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
INTIMÁRE, intimări, s. f. (Jur.) Acțiunea de a intima și rezultatul ei; avertizare. – V. intima.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTIMÁRE s.f. Acțiunea de a intima și rezultatul ei; avertizare, punere în vedere. [< intima].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
intimáre s. f., pl. intimări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INTIMÁ, intimez, vb. I. Tranz. (Jur.) 1. A notifica, a face cunoscut, a pune în vedere. 2. A chema în judecată, a cita în fața unei instanțe superioare. – Din fr. intimer, lat. intimare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTIMÁ vb. I. tr. 1. A pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (Jur.) A chema în judecată, a cita în fața unei jurisdicții superioare. [< lat. intimare, cf. fr. intimer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTIMÁ vb. tr. 1. a pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (jur.) a chema în judecată, a cita în fața unei jurisdicții superioare. (< fr. intimer, lat. intimare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
intimá vb., ind. prez. 1 sg. intiméz, 3 sg. și pl. intimeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink