Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
INTIMÁT, -Ă, intimați, -te, s. m. și f. Parte într-un proces care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac. – V. intima. Cf. fr. intimé.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTIMÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) citat într-un proces în calitate de pârât. [Cf. fr. intimé].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTIMÁT, -Ă s. m. f. cel citat într-un proces în calitate de pârât. (< fr. intimé)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
intimát s. m., pl. intimáți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INTIMÁ, intimez, vb. I. Tranz. (Jur.) 1. A notifica, a face cunoscut, a pune în vedere. 2. A chema în judecată, a cita în fața unei instanțe superioare. – Din fr. intimer, lat. intimare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTIMÁ vb. I. tr. 1. A pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (Jur.) A chema în judecată, a cita în fața unei jurisdicții superioare. [< lat. intimare, cf. fr. intimer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTIMÁ vb. tr. 1. a pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (jur.) a chema în judecată, a cita în fața unei jurisdicții superioare. (< fr. intimer, lat. intimare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
intimá vb., ind. prez. 1 sg. intiméz, 3 sg. și pl. intimeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink