INTOLERÁNȚĂ, intoleranțe, s. f. 1. Lipsă de toleranță, de îngăduință; neîngăduință, netoleranță. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. – Din fr. intolérance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTOLERÁNȚĂ s.f. 1. Lipsă de toleranță; neîngăduire. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. [Cf. fr. intolérance, it. intolleranza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTOLERÁNȚĂ s. f. 1. lipsă de toleranță. 2. incapacitate organică de a suporta un medicament, un aliment, un grefon etc. (< fr. intolérance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INTOLERÁNȚĂ s. neîngăduință.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Intoleranță ≠ îngăduință, toleranță
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
intoleránță s. f., pl. intoleránțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INTOLERÁNȚĂ ~e f. 1) Caracter intolerant; lipsă de toleranță; neîngăduință. 2) Atitudine de intolerant. 3) Inaptitudine a organismului de a tolera unele medicamente, alimente. /<fr. intolérance
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink