Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: intransigent (adjectiv) , intransigență (substantiv feminin)   
INTRANSIGÉNT, -Ă, intransigenți, -te, adj. Care nu se abate de la o anumită linie adoptată, care nu acceptă concilieri sau compromisuri; incoruptibil. V. neînduplecat. – Din fr. intransigeant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTRANSIGÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi intransigent; atitudine intransigentă. – Din fr. intransigeance, it. intransigenza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTRANSIGÉNT ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care nu admite nici o concesie sau nici un compromis; consecvent în acțiuni și în convingeri; inflexibil. /<fr. intransigeant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INTRANSIGÉNȚĂ f. 1) Caracter intransigent. 2) Atitudine intransigentă. [G.-D. intransigenței] /<fr. intransigence, it. intransigenza
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INTRANSIGÉNT, -Ă adj. Neînduplecat, necruțător, incoruptibil. [Cf. fr. intransigeant, it. intransigente].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTRANSIGÉNȚĂ s.f. Atitudine necruțătoare, lipsită de compromisuri; neînduplecare. [Cf. fr. intransigeance, it. intransigenza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTRANSIGÉNT, -Ă adj. care nu admite să facă concesii, compromisuri; neînduplecat; incoruptibil. (< fr. intransigeant, it. intransigente)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INTRANSIGÉNȚĂ s. f. atitudine necruțătoare, refuz al compromisurilor. (< fr. intransigeance, it. intransigenza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INTRANSIGÉNT adj. 1. v. hotărât. 2. v. necruțător. 3. v. neîngăduitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
INTRANSIGÉNȚĂ s. 1. v. hotărâre. 2. v. severitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Intransigent ≠ tolerant
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
intransigént adj. m., pl. intransigénți; f. sg. intransigéntă, pl. intransigénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
intransigénță s. f., g.-d. art. intrasigénței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)