INTRANZITÍV, -Ă, intranzitivi, -e, adj., s. n. (Gram.) (Verb) care nu poate fi construit cu un complement direct din cauză că acțiunea lui nu se exercită în mod nemijlocit asupra unui obiect. – Din fr. intransitif, lat. intransitivus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTRANZITÍV, -Ă adj. (Despre verbe) A cărui acțiune nu trece direct asupra unui obiect. [Var. intransitiv, -ă adj. / cf. fr. intransitif, lat. intransitivus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTRANZITÍV, -Ă adj. 1. (despre verbe) a cărui acțiune nu se exercită direct asupra unui obiect. 2. (log., mat.) relație ~ă = relație în care nu se transmite un anumit raport de la primul la ultimul termen prin intermediul celorlalți termeni. (< fr. intransitif, lat. intransitivus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Intranzitiv ≠ tranzitiv
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
intranzitív adj. m. tranzitiv
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INTRANZITÍV ~ă (~i, ~e) gram. (despre verbe) Care exprimă o acțiune ce nu trece direct asupra unui obiect. /<fr. intransitif, lat. intransitivus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink