Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: intra (verb) (verb) , întra (verb) , între   
INTRÁ2, íntru, vb. I. Intranz. I. (Despre ființe) 1. A trece din afară înăuntru, a merge dintr-un loc deschis într-unul închis (sau considerat ca atare); a se introduce, a se băga. ◊ Expr. A intra în spital = a se interna. (Parcă) a intrat în pământ = a dispărut fără urmă. A intra în pământ (de rușine) = a-i fi foarte rușine. 2. Fig. A pătrunde, a se vârî, a ajunge la... A intra în amănunte.Expr. A-i intra cuiva în voie = a-i face cuiva (toate) gusturile, a-i face pe plac. (Fam.) A(-i) intra cuiva (pe) sub piele = a câștiga bunăvoința cuiva prin fel de fel de mijloace. 3. A participa, a se băga, a se amesteca; a lua parte la o activitate. ◊ Expr. A intra într-o belea (sau încurcătură, impas, necaz) = a avea de îndurat un necaz (sau o încurcătură etc.). A intra în horă = a începe să ia parte la o acțiune. A intra în vorbă cu cineva = a) a începe o discuție cu cineva; b) (pop.) a lega relații de prietenie, de dragoste cu o persoană de s*x opus. A intra de serviciu = a începe garda la o unitate militară, la un spital etc. A intra în război (sau în luptă, în acțiune etc.) = a începe războiul (sau lupta etc.). ♦ A ajunge, a apuca (sau a fi pe punctul să ajungă, să apuce) o vârstă, o epocă etc. 4. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în” sau „la”) A îmbrățișa o îndeletnicire; a se angaja într-o slujbă. 5. A adera, a se înscrie, a fi admis într-o organizație, într-o asociație etc. II. (Despre lucruri, fenomene, idei etc.) 1. A pătrunde, a se înfige, a se băga; a străbate. Acul intră în pânză. Lumina intră pe fereastră. 2. Fig. A-și face loc, a se strecura; a ajunge în... ◊ Loc. vb. A intra boala în cineva (sau în oasele cuiva) = a se îmbolnăvi. A intra frica (sau groaza, spaima) în cineva (sau în oasele, în inima cuiva) = a se înfricoșa, a se îngrozi. ◊ Expr. N-a intrat vremea (sau n-au intrat zilele) în sac = mai este timp, n-a trecut vremea. A intra în (sau sub) stăpânirea cuiva = a ajunge în puterea cuiva. A-i intra (cuiva ceva) în sânge = a deveni un obicei, un act reflex, o necesitate. A intra în sufletul cuiva = a) a plictisi pe cineva cu amabilitățile sau cu insistențele; b) a deveni drag cuiva. 3. A avea loc; a încăpea. Cartea intră în servietă. ♦ (Mat.) A se cuprinde de un anumit număr de ori în alt număr. 4. (Despre materiale) A fi necesar, a trebui într-o anumită proporție spre a realiza un anumit produs. La acest palton intră stofă multă. ♦ A face parte integrantă (din ceva). 5. (În expr.) A intra la spălat = (despre țesături sau obiecte textile) a-și micșora dimensiunile prin spălare. A intra la apă = a) (despre țesături sau obiecte textile) a-și micșora dimensiunile la m*****a în apă; b) (despre oameni) a ajunge într-o situație neplăcută, grea. 6. (Despre o lege, un pact etc.; în expr.) A intra în vigoare = a căpăta putere, a deveni aplicabil. 7. A începe executarea unei părți dintr-o bucată muzicală. [Var.: (pop.) întrá vb. I] – Lat. intrare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNTRÁ vb. I. v. intra2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNTRE1- Element de compunere care arată reciprocitatea, îmbinarea, amestecul și care servește la formarea unor substantive, adjective și verbe. – Din lat. inter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNTRE2 prep. 1. În locul dintre... Între munți.Expr. A fi între ciocan și nicovală v. ciocan. A pleca (sau a fugi, a ieși, a se duce, a se întoarce etc.) cu coada între picioare v. coadă. ♦ Printre, în mijlocul... Între străini. ♦ (Reg.) Pe. 2. În intervalul scurs de la o întâmplare la alta. L-a vizitat între două călătorii.Expr. Între acestea sau între timp = în răstimp... 3. Dintre, printre. S-a dovedit cel mai iscusit între toți. 4. (Arată reciprocitatea) Unul cu altul (sau unii cu alții). S-au sfătuit între ei. 5. (În legătură cu verbul „a împărți”) La2. Câștigul s-a împărțit între participanți. 6. (Indică o aproximare) Să vii între 12 și 13.Lat. inter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INTRÁ íntru intranz. I. 1) (în opoziție cu a ieși) A pătrunde din exterior în interior; a trece dintr-un spațiu sau mediu în altul. ~ în magazin. ~ în livadă. ~ în nori. 2) A se angaja (într-o activitate), îndeplinind anumite cerințe; a începe să facă parte (dintr-o instituție, ansamblu, partid etc.). ~ în societatea de renaștere a culturii naționale. ~ la universitate. 3) A trece într-o altă perioadă de timp. ~ în anul 2001. ~ în al treizecilea an de viață. 4) A putea fi cuprins în anumite limite; a încăpea. În sacoșă intră 10 kg de cartofi. 5) A fi parte componentă; a se include. În sumă intră toate cheltuielile. 6) (despre materiale) A se cere pentru realizarea unui obiect; a fi necesar; a trebui. II. (în îmbinări) 1) (sugerează ideea de inițiere a unei acțiuni) ~ în luptă. ~ în vorbă.~ în vigoare a căpăta caracter oficial, începând a se aplica în practică. 2) (sugerează ideea de trecere într-o altă stare) ~ în nevoi.~ la spălat a-și micșora dimensiunile la spălat. 3) (sugerează ideea de infiltrare în cineva sau ceva) ~ groaza în cineva. ~ umezeala în pereți.A (nu)-i ~ în voie cuiva a (nu)-i satisface cuiva dorințele. ~ în sânge a deveni o necesitate. [Sil. in-tra] /<lat. intrare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNTRE prep. 1) (exprimă un raport spațial, indicând spațiul sau locul dintre două sau mai multe obiecte sau persoane) În locul dintre; printre. Între Nistru și Prut. Satul este așezat între două dealuri. S-a dus între străini. 2) (exprimă un raport temporal, indicând intervalul de timp) În intervalul dintre... Luăm prânzul între orele 13 și 14.Între timp în intervalul de timp; în răstimp. 3) (exprimă un raport de reciprocitate și formează cu cuvintele pe care le introduce complemente indirecte sau atribute) Dintre. 4) (exprimă un raport distributiv și formează cu cuvintele pe care le introduce complemente indirecte) La. Premiul a fost împărțit între membrii colectivului. [Sil. în-tre] /<lat. inter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INTRÁ vb. 1. a merge, a păși, a pătrunde. (Au ~ în casă.) 2. a veni. (~ te rog în casă!) 3. v. băga. 4. v. încăpea. 5. v. ajunge. 6. v. înfige. 7. v. pătrunde. 8. v. angaja. 9. v. înrola. 10. v. adera. 11. a pătrunde, a trece. (Acest cuvânt a ~ în limba literară.) 12. a se strâmta, a se strânge. (Pânza a ~ la apă.) 13. v. cuprinde. 14. v. consuma.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
INTRÁ vb. v. asocia, grupa, însoți, întovărăși, uni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNTRE inter-, intra-.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNTRE prep. 1. v. printre. 2. (înv.) înde. (Se consultau ~ ei.) 3. v. dintre.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNTRE prep. v. asupra, către, înspre, la, pe, spre.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A intra ≠ a ieși
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
între prep. – În locul dintre, în mijlocul a. – Mr. (n)tră, megl. antri, istr. ăntre. Lat. inter (Pușcariu 890; Candrea-Dens., 878; REW 4485a; DAR; cf. Moser 434), cf. it. tra, prov., fr., sp., port. entre. În trecut, s-a confundat cu lat. ante; s-a folosit pînă în sec. XVII cu sensul „în fața, în prezența cuiva”. – Der. dintre, prep., comp. cu de (diferența de sens constă în aceea că între indică poziția, iar dintre proveniența: între toți; dintre toți; printre, prep.; comp. cu prin (după Candrea-Scriban, 880, din lat. per inter). Se folosește de asemenea ca pref. neol., înlocuind fr. entre-.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
intrá vb., ind. prez. 1 sg. íntru, 2 sg. íntri, 3 sg. și pl. íntră
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
î́ntre prep.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
î́ntre tímp loc. adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)