INTROIÉCȚIE, introiecții, s. f. (Psih.) Act psihic de asimilare a eului unei alte persoane la propriul eu, manifestat prin imitarea inconștientă a comportamentului acelei persoane. [Pr.: -tro-iec-. – Var.: introiecțiúne s. f.] – Din fr. introjection, it. introiezione.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTROIÉCȚIE s.f. Mecanism psihologic prin care individul imită conștient unele comportamente ale altcuiva, integrându-le propriei sale personalități. [Pron. -tro-iec-, gen. -iei, var. introiecțiune s.f. / cf. it. introiezione, fr. introjection].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTROIÉCȚIE s. f. mecanism psihologic prin care individul imită inconștient unele comportamente ale altcuiva, integrându-le propriei sale personalități. (< fr. introjection, it. introieczione)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink