INTRĂTÚRĂ, intrături, s. f. Adâncitură făcută sau existentă într-un zid, într-o stâncă etc. – Intra2 + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
intrătúră s.f. (pop.; mai ales la pl.) ochiuri în lemn, vârtejuri, nodozități, fibre sucite în lemn.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
intrătúră s. f., g.-d. art. intrătúrii; pl. intrătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INTRĂTÚRĂ ~i f. Adâncitură naturală sau făcută special într-un zid, într-o stâncă sau într-o parcelă de teren. /a intra + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink