Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: inventaria (verb tranzitiv) , inventariere (substantiv feminin)   
INVENTARIÉRE, inventarieri, s. f. Acțiunea de a inventaria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. inventaria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INVENTARIÉRE s.f. Operația de întocmire a unui inventar. [Pron. -ri-e-. / < inventaria].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
inventariére s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. inventariérii; pl. inventariéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INVENTARIÁ, inventariez, vb. I. Tranz. A face, a întocmi un inventar; a înregistra, a trece în inventar; a inventoria. [Pr.: -ri-a] – Din it. inventariare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INVENTARIÁ ~éz tranz. (bunuri materiale) A înregistra în inventar. [Sil. -ri-a] / Din inventar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INVENTARIÁ vb. I. tr. A înscrie în inventar bunuri, lucruri etc. evaluând obiectele înscrise. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. inventarier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INVENTARIÁ vb. tr. a înscrie în inventar bunuri, lucruri etc., evaluând obiectele înscrise. (< it. inventariare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INVENTARIÁ vb. a înregistra, (înv.) a catagrafia, a registra, a scrie. (A ~ bunuri materiale.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
inventariá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. inventariéz, 3 sg. și pl. inventariáză, 1 pl. inventariém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. inventariéze; ger. inventariínd (sil. -ri-ind)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)