INVENTATÓR, -OÁRE, inventatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a realizat o invenție (1); inventar. – Inventa + suf. -tor (după fr. inventeur).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INVENTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Creator al unei invenții. [< inventa + -tor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INVENTATÓR, -OÁRE s. m. f. creator al unei invenții. (< inventa + -tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INVENTATÓR s. (rar) născocitor, plăsmuitor, (înv.) aflător, inventor, izvoditor. (~ul telefoniei.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
inventatór s. m., pl. inventatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INVENTATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care a inventat ceva; autor al unei invenții. /a inventa + suf. ~ator
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
inventatoáre s. f., g.-d. art. inventatoárei; pl. inventatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink