Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
INVERSÁ, inversez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea inițială sau normală, firească; a face (ceva) invers; a întoarce pe dos; a răsturna. – Din fr. inverser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INVERSÁ vb. I. tr. A răsturna o situație, o ordine (firească); a face ceva invers. ♦ A schimba sensul unui curent electric. [< fr. inverser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INVERSÁ vb. tr. a răsturna o situație, o ordine (firească); a face ceva invers. ◊ a schimba sensul unui curent electric, al unei mărimi vectoriale. (< fr. inverser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INVERSÁ vb. a interverti, a răsturna. (A ~ ordinea elementelor unei serii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
inversá vb., ind. prez. 1 sg. inverséz, 3 sg. și pl. inverseáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÍNVERS, -Ă, inverși, -se, adj. (Adesea adverbial) Care este, se face într-un sens opus direcției inițiale sau firești, de la sfârșit către început; făcut pe dos, de-a-ndoaselea. ◊ (Mat.) Raport invers (proporțional) = raport între două mărimi, cantități, valori care depind în așa fel una de cealaltă încât, dacă una se mărește de un număr de ori, cealaltă scade de același număr de ori. Mărimi (sau valori etc.) invers proporționale = mărimi (sau valori etc.)care se află în raport invers proporțional. Cantități (sau mărimi, numere) inverse = cantități (sau mărimi, numere) al căror produs este egal cu unitatea. – Din fr. inverse, lat. inversus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INVERSÁ ~éz tranz. 1) (poziția, ordinea obiectelor etc.) A schimba invers. 2) A prezenta invers. ~ lucrurile. /<fr. inverser, lat. inversare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÍNVERS ~să (~și, ~se) și adverbial (de-spre lucruri, acțiuni etc.) Care este opus (direcției, ordinii, stării inițiale sau firești). /<fr. inverse, lat. inversus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÍNVERS, -Ă adj. (adesea adv.) Contrar direcției inițiale sau firești; pe dos. ◊ Raport invers (proporțional) = raport între două mărimi care variază astfel încât produsul lor să rămână constant. [< fr. inverse, cf. lat. inversus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÍNVERS, -Ă adj. (și adv.) contrar direcției inițiale sau firești; pe dos. ♦ (mat.) mărime ~ă = mărime egală cu raportul dintre 1 și mărimea dată; raport ~ (proporțional) = raport între două mărimi care variază astfel încât produsul lor să râmână constant. (< fr. inverse, lat. inversus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AFERENTAȚIE ÍNVERSĂ s. v. conexiune inversă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÍNVERS adj., adv. 1. adj. contrar, opus. (Sens ~ celui inițial.) 2. adv. dimpotrivă. (Lucrurile s-au petrecut tocmai ~.) 3. adv. viceversa. (Lucrurile sunt valabile și ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ínvers adj. m., pl. ínverși; f. sg. ínversă, pl. ínverse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink