INVESTIGATÍV, -Ă, investigativi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de investigare. – Din engl. investigative.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INVESTIGATÍV, -Ă adj. Cu caracter de investigare. [Cf. it. investigativo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INVESTIGATÍV, -Ă adj. cu caracter de investigare. (< engl. investigative)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
investigatív adj. m., pl. investigatívi; f. sg. investigatívă, pl. investigatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INVESTIGATÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de investigație; propriu investigației. /<engl. investigative
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink