Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
INVESTÍT, -Ă, investiți, -te, adj. (Despre valori bănești) Plasat, folosit într-o afacere, într-o întreprindere etc. – V. investi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
investít adj. m., pl. investíți; f. sg. investítă, pl. investíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INVESTÍ, investesc, vb. IV. Tranz. A plasa, a aloca, a cheltui un fond, un capital, diverse mijloace materiale într-o întreprindere; a face o investiție. – Din fr. investir, lat. investire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNVESTÍ, învestesc, vb. IV. Tranz. A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție: (în evul mediu) a da cuiva învestitura. – Din fr. investir, lat. investire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNVESTÍT, -Ă, învestiți, -te, adj. Care a primit oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. – V. învesti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INVESTÍ ~ésc tranz. (sume, capitaluri) A da ca investiție; a plasa. /<fr. investir, engl. invest
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A ÎNVESTÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A pune în mod oficial (într-o funcție, într-un drept sau într-o demnitate). 2) (în evul mediu) A supune învestiturii. /<fr. investir, lat. investire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INVESTÍ vb. IV. tr. 1. (Ec.) A plasa, a aloca un fond, un capital într-o întreprindere. 2. V. învesti. [P.i. -tesc. / < fr. investir, it. investire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÎNVESTÍ vb. IV. tr. (În evul mediu) A da cuiva învestitura; a acorda cuiva în mod oficial un drept, o demnitate. [P.i. -tesc, var. investi vb. IV. / cf. it., lat. investire, fr. investir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INVESTÍ vb. tr. a face o investiție. (< fr. investir, lat. investire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ÎNVESTÍ vb. tr. 1. a da cuiva învestitura (1). 2. a acorda în mod oficial un drept, un titlu, o demnitate. (< fr. investir, lat. investire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INVESTÍ vb. a băga, a plasa, a vârî. (A ~ un capital în ceva.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNVESTÍ vb. 1. v. înscăuna. 2. v. alege. 3. v. au-toriza. 4. (înv. și pop.) a orândui, (înv.) a revesti, a rândui. (A ~ ceva cu forme legale.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înveștít, înveștítă, adj. (înv.) V. învăscút.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
înveștí (înveștésc, înveștít), vb. – A îmbrăca, a acoperi, a înveli, a înfășura. – Var. învește, part. învăscut. Mr. învescu, megl. anvescu, istr. mnescu. Lat. (in)vestῑre (Candrea-Dens., 898; REW 4531; DAR; cf. Șeineanu, Semasiol., 188), Înv., se păstrează încă în vorbirea pop. din Trans. de Nord (Pop, Dacor., VIII, 68) și Bucov. Conj. oscilează între formele învăsc, învesc, înveștesc. Este dublet al lui investi, vb. (a face o investiție; a bloca, a asedia), din fr. investir.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
investí (a plasa un capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. investésc, imperf. 3 sg. investeá; conj. prez. 3 sg. și pl. investeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
învestí (a acorda cuiva în mod oficial un drept, o demnitate, o atribuție) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învestésc, imperf. 3 sg. învesteá; conj. prez. 3 sg. și pl. învesteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink