INVINCÍBIL, -Ă, invincibili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi învins; de nebiruit, imbatabil, neînfrânt. – Din fr. invincible, lat. invincibilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INVINCÍBIL, -Ă adj. De neînvins, de nebiruit. [Cf. lat. invincibilis, fr. invincibile].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INVINCÍBIL, -Ă adj. de neînvins; imbatabil. (< fr. invincible, lat. invincibilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INVINCÍBIL adj. v. imbatabil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
invincíbil adj. m., pl. invincíbili; f. sg. invincíbilă, pl. invincíbile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INVINCÍBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi învins; de neînvins; de nebiruit. /<fr. invincible, lat. invincibilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink