INVIOLÁBIL, -Ă, inviolabili, -e, adj. Care nu poate fi violat, încălcat, atins. ♦ Care se află în mod legal la adăpost de orice urmărire, de orice atingere, de orice încălcare sau orice pedepsire. – [Pr.: -vi-o-] – Din fr. inviolable, lat. inviolabilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INVIOLÁBIL, -Ă adj. De neviolat; care nu poate fi încălcat, atins. ♦ Care se află în mod legal la adăpost de orice urmărire, de orice atingere, de orice încălcare sau de orice pedepsire. [Pron. -vi-o-. / cf. lat. inviolabilis, fr. inviolable].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INVIOLÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi violat, încălcat; sacru; care se află în mod legal la adăpost de orice urmărire sau pedepsire. ◊ (despre un domiciliu) care nu poate fi percheziționat decât în cazurile prevăzute de lege. (< fr. inviolable, lat. inviolabilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INVIOLÁBIL adj. intangibil, sacru, sfânt, (livr.) sacramental, sacrosanct, (rar) sacral. (Drept ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
inviolábil adj. m. violabil
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INVIOLÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre legi, drepturi) Care nu poate fi încălcat; de neviolat. 2) (despre persoane) Care este apărat în mod legal de orice urmărire, atingere sau pedepsire. 3) (despre domicilii, lăcașe etc.) Care nu poate fi percheziționat decât în cazuri excepționale, având autorizația procurorului. [Sil. -vi-o-] /<fr. inviolable, lat. inviolabilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink