Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
INVOLUÁRE, involuări, s. f. Acțiunea de a involua și rezultatul ei; involuție; regres. [Pr.: -lu-a-] – V. involua.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INVOLUÁ, involuez, vb. I. Intranz. A se întoarce de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; a regresa, a decădea. [Pr.: -lu-a] – Din involuție.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INVOLUÁ ~éz intranz. A reveni la o stare anterioară (scăzând în cantitate, calitate, intensitate etc.); a da înapoi. /Din involuție
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INVOLUÁ vb. intr. a se întoarce de la o stare sau formă superioară de dezvoltare la una inferioară; a regresa, a decădea. (< involuție)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
involuá vb., ind. prez. 1 sg. involuéz, 3 sg. și pl. involueáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink