IONOFÓN, ionofoane, s. n. Traductor electroacustic care transformă direct energia electrică în energie acustică. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionophone.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IONOFÓN s.n. (Fiz.) Difuzor care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore. [< fr. ionophone].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IONOFÓN s. n. dispozitiv radiofonic care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore, prin oscilațiile unei coloane de gaze ionizate. (< fr. ionophone)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ionofón s. n. (sil. i-o-), pl. ionofoáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IONOFÓN ~oáne n. Difuzor care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore, folosit la reproducerea fidelă a sunetelor într-un local public. /<fr. ionophone
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink