IONOMÉTRU, ionometre, s. n. (Fiz.) Instrument pentru determinarea intensității unei radiații radioactive. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionomètre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IONOMÉTRU s.n. (Fiz.) Instrument pentru determinarea intensității unei radiații ionizate. ♦ Instrument pentru determinarea concentrației în ioni de hidrogen a unei soluții. [< fr. ionomètre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IONOMÉTRU s. n. 1. instrument pentru determinarea intensității unei radiații ionizate. 2. aparat cu care se determină concentrația în ioni de hidrogen a unei soluții. (< fr. ionomètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ionométru s. n. (sil. i-o-, -tru), art. ionométrul; pl. ionométre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink