IPINGEÁ, ipingele, s. f. Manta bărbătească făcută din dimie sau din postav (cu glugă și împodobită cu găitane), care se purta în trecut. ♦ Material din care se confecționa haina descrisă mai sus. [Var.: (reg.) epingeá s. f.] – Din tc. yapincak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ipingeá, ipingéle, s.f. (înv.) 1. manta bărbătească făcută din dimie sau postav (cu glugă și împodobită cu găitane), care se purta în trecut; zeghe, imurluc, șubă, burcă, sarică, dulamă, suman, zăbun, bolou, căpeneag. 2. glugă (de pus peste haine). 3. stofă pentru mantale de ploaie. 4. pătură de pus sub șea.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ipingeá (ipingéle), s. f. – Manta țărănească, avînd mîneci și glugă. – Var. (i)epingea, i(a)pîngea. Tc. yapunca „pătură de pus pe cal” (Cihac, II, 588; Șeineanu, II, 227; Roesler 593; Meyer 164; Lokotsch 934), cf. ngr. γιαπουνζές, alb. jopandže, bg., sb. japunğe. Este dublet al lui ibîncă (var. iebîncă), s. f. (pătură de pus pe șa).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ipingeá s. f., art. ipingeáua, g.-d. art. ipingélei; pl. ipingéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IPINGEÁ ~éle f. arh. Haină bărbătească, lungă și cu glugă, confecționată din postav și împodobită cu găitane. [Art. ipingeaua] /<turc. yapincak
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink