IPOCHÍMEN (IPOCHIMÉN), ipochimeni, s. m. (Înv.; azi ir.) Persoană, individ, ins. – Din ngr. ipokímenon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IPOCHÍMEN s. v. chip, față, figură, individ, ins, om, persoană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ipochímen (ipochímeni), s. m. – Persoană, individ. – Mr. ipuchimen. Ngr. ὑποϰείμενον (DAR; Gáldi 200). Sec. XVIII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ipochímen s. m., pl. ipochímeni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink