IPOCÓNDRU, -Ă, adj., s. m. și f. v. ipohondru.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IPOCÓNDRU s.n. v. hipocondru.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IPOCÓNDRU, -Ă adj., s.m. și f. v. ipohondru.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IPOHÓNDRU, -Ă, ipohondri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de ipohondrie. [Var.: ipocóndru, -ă adj., s. m. și f.] – Din fr. hypocondre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IPOHÓNDRU ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care este bolnav de ipohondrie. /<fr. hypocondre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IPOHÓNDRU, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de ipohondrie. [Var. ipocondru, -ă adj., s.m.f. / < fr. hipocondre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ipohóndru adj. m., s. m., art. ipohóndrul, pl. ipohóndri, art. ipohóndrii; f. sg. ipohóndră, pl. ipohóndre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink