IPOCRIZÍE, ipocrizii, s. f. Atitudinea celui ipocrit; prefăcătorie, fățărnicie, falsitate. – Din fr. hypocrisie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IPOCRIZÍE s.f. Fățărnicie, prefăcătorie, falsitate. [Pl. -ii, gen. -iei, var. hipocrizie s.f. / cf. fr. hypocrisie, lat., gr. hypocrisis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IPOCRIZÍE s. f. atitudine de ipocrit; fățărnicie, prefăcătorie, falsitate. (< fr. hypocrisie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IPOCRIZÍE s. duplicitate, falsitate, fățărnicie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar și fam.) machiaverlâc, (înv.) fățărie, prefăcanie, prefăcătură, procleție, (fig.) iezuitism, mascaradă. (~ cuiva în comportare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ipocrizíe s. f. (sil. -cri-), art. ipocrizía, g.-d. art. ipocrizíei; pl. ipocrizíi, art. ipocrizíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IPOCRIZÍE ~i f. Caracter ipocrit; lipsă de sinceritate; fățărnicie; falsitate; duplicitate. [G.-D. ipocriziei; Sil. -po-cri-] /<fr. hypocrisie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink