IREDÉNT, -Ă, iredenți, -te, adj. (Rar) Care aparține iredentismului, privitor la iredentism, care propagă, susține iredentismul; iredentist (2). – Din it. irredento.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IREDÉNT, -Ă adj. (despre un teritoriu, o populație) supus încă dominației străine, nerestituit patriei. (< fr. irredento)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IREDÉNT adj., s. v. iredentist.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
iredént adj. m., pl. iredénți; f. sg. iredéntă, pl. iredénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink