IRITÁNT, -Ă, iritanți, -te, adj. 1. Care irită; care supără, care întărâtă; enervant, agasant. 2. Care produce iritații, inflamații. – Din fr. irritant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IRITÁNT, -Ă adj. Care irită, supără; enervant; iritativ. [Cf. fr. irritant, it. irritante].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IRITÁNT, -Ă adj. care irită, supără; enervant. (< fr. irritant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IRITÁNT adj. v. enervant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Iritant ≠ calmant
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
iritánt adj. m., pl. iritánți; f. sg. iritántă, pl. iritánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IRITÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care irită sau enervează; în stare să irite sau să enerveze; supărător; enervant; agasant. /<fr. irritant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink