Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
IRÍTĂ, irite, s. f. Inflamație a irisului, care se manifestă prin dureri locale, imposibilitate de a suporta lumina, prin contracția pupilei, decolorarea irisului etc. – Din fr. iritis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IRÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a irisului. [Cf. fr. iritis, it. irite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IRÍTĂ s. f. inflamație a irisului (I, 2). (< fr. iritis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
irítă s. f., pl. iríte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A IRITÁ irít tranz. A face să se irite; a enerva. /<fr. irriter, lat. irritare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE IRITÁ mă irít intranz. 1) A deveni din ce în ce mai nervos; a se enerva. 2) (despre țesuturi, organe etc.) A ajunge în stare de iritație. /<fr. irriter, lat. irritare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IRITÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) supăra, a (se) mânia. 2. tr. A produce o congestie, o inflamație ușoară. [P.i. irít. / < fr. irriter, it., lat. irritare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IRITÁ vb. I. tr., refl. a (se) enerva, a (se) supăra. II. tr. a produce o congestie, o inflamație ușoară. (< fr. /s'/irriter, lat. irritare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IRITÁ vb. 1. v. inflama. 2. v. enerva.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
iritá vb., ind. prez. 1 sg. irít, 3 sg. și pl. irítă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink