IRMÓS, irmoase, s. n. Primul vers sau prima strofă dintr-o cântare bisericească. – Din sl. irmosŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
irmós (irmoáse), s. n. – Antifon, versul inițial din oricare imn bisericesc. Gr. εἰρμός, în parte prin intermediul sl. irmosu. Sec. XVIII. – Der. irmologhion, s. n. (referitor la imn), din gr. εἰρμολόγιον.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
irmós s. n., pl. irmoáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IRMÓS ~oáse n. arh. Început al unei cântări bisericești. /<sl. irmosu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink