Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
IRONIZÁRE, ironizări, s. f. Acțiunea de a (se) ironiza și rezultatul ei. – V. ironiza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IRONIZÁRE s.f. Acțiunea de a ironiza. [< ironiza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IRONIZÁRE s. persiflare, zeflemisire, (fig.) șfichiu-ire. (~ cuiva.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ironizáre s. f., g.-d. art. ironizării; pl. ironizări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A IRONIZÁ ~éz tranz. (persoane) A trata cu ironii; a lua în râs; a batjocori; a zeflemisi. /<fr. ironiser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IRONIZÁ vb. I. tr. A face ironii la adresa cuiva; a zeflemisi. [< fr. ironiser, it. ironizzare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IRONIZÁ vb. tr. a formula ironii la adresa cuiva; a persifla. (după fr. ironiser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IRONIZÁ vb. a persifla, a zeflemisi, (fig.) a împunge, a înțepa, a șfichiui, a urzica. (A ~ pe cineva)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ironizá vb., ind. prez. 1 sg. ironizéz, 3 sg. și pl. ironizeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink