IRÚPȚIE, irupții, s. f. Izbucnire violentă, apariție neașteptată și bruscă; revărsare bruscă a apelor unui râu; năpădire, năvălire. [Var.: irupțiúne s. f.] – Din fr. irruption, lat. irruptio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IRÚPȚIE s.f. Izbucnire violentă; năvălire, revărsare. [Gen. -iei, var. irupțiune s.f. / cf. lat. irruptio, fr. irruption].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IRÚPȚIE s. f. izbucnire violentă; năvălire, revărsare. (< fr. irruption, lat. irruptio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IRÚPȚIE s. v. erupție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
irúpție s. f. (sil. -ți-e), art. irúpția (sil. -ți-a), g.-d. art. irúpției; pl. irúpții, art. irúpțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IRÚPȚIE ~i f. Pătrundere bruscă și violentă (într-un loc). /<fr. irruption, lat. irruptio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink