Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ISONÁR, isonari, s. m. (Înv.) Persoană care ținea isonul (la biserică). – Ison + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
isonár s. m., pl. isonári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ISONÁR ~i m. înv. Cântăreț în corul bisericii, care ține isonul. /ison + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)