ISÓN, (rar) isoane, s. n. Sunet prelungit, folosit în scopul acompanierii unei melodii vocale sau instrumentale. ◊ Expr. A ține (cuiva) isonul = a) a acompania o melodie; b) a aproba, a susține vorbele sau faptele cuiva, a-i face pe plac. [Acc. și; íson] – Din ngr. íson.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ISÓN isoáne n. Acompaniament muzical monoton, constând din sunete prelungi. ◊ A-i ține cuiva ~ul a) a acompania pe cineva care cântă o melodie; b) a susține pe cineva în vorbe sau fapte (reprobabile). /<ngr. ison
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ISÓN s. v. acompaniament.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
íson s. m. – Acompaniament muzical, sunet prelung. Ngr. ἴσον (ton) „egal” (Tiktin; Gáldi 203). – Der. isonar, s. m. (acompaniator, persoană care ținea isonul).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
isón s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink