ISPÓL, ispoale, s. n. Căuș de lemn sau de tablă, folosit pentru scoaterea apei din barcă, din luntre etc. – Din bg. izpol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ISPÓL s. v. căuș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ispól (ispoále), s. n. – Căuș, linguroi. Bg. izpol, sl. izpolŭ (Tiktin; DAR).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ispól s. n., pl. ispoále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ISPÓL ~oále n. reg. Vas de lemn în formă de căuș, folosit la scoaterea apei din luntre. /<bulg. izpol
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink