ISPRĂVNICEÁSĂ, isprăvnicese, s. f. Soția ispravnicului. – Ispravnic + suf. -easă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
isprăvniceásă s. f., g.-d. art. isprăvnicései; pl. isprăvnicése
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ISPRĂVNICEÁSĂ ~ése f. înv. Soție a ispravnicului. /ispravnic + suf. ~easă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink