ISPRĂVNICÉL, isprăvnicei, s. m. Subaltern al vătafului care supraveghea munca argaților unei moșii. – Ispravnic + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ISPRĂVNICÉL s. (IST.) vătășel, (reg.) fecior boieresc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ISPRĂVNICÉL s. v. subprefect.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
isprăvnicél s. m., pl. isprăvnicéi, art. isprăvnicéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink