ISPRĂVNICÍE, isprăvnicii, s. f. 1. Funcția de ispravnic. 2. Instituție condusă de ispravnic; reședința ispravnicului. – Ispravnic + suf. -le.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ISPRĂVNICÍE s. (IST.) (înv.) stărostie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ISPRĂVNICÍE s. v. administrare, administra-ție, cârmuire, conducere, epitropie, gospodărire, prefectură, tutelă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
isprăvnicíe s. f., art. isprăvnicía, g.-d. art. isprăvnicíei; pl. isprăvnicíi, art. isprăvnicíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ISPRĂVNICÍE ~i f. 1) Instituție condusă de un ispravnic. 2) Local unde se află această instituție. 3) Funcție de ispravnic. 4) Durata de exercitare a acestei funcții. /ispravnic + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink