ISTÉRIC, -Ă, isterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de isterie. ◊ (Adverbial) Plânge isteric. 2. Adj. Privitor la isterie, care aparține isteriei. – Din fr. hystérique, it. isterico.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ISTÉRIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de isterie. [Var. histeric, -ă adj., s.m.f. / cf. fr. hystérique, it. isterico].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ISTÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de isterie. (< fr. hystérique, it. isterico)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ISTÉRIC adj., s. (MED.) (înv.) istericos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
istéric adj. m., s. m., pl. istérici; f. sg. istérică, pl. istérice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ISTÉRIC čă (či, če) 1) (despre persoane) Care suferă de isterie; bolnav de isterie. 2) (despre persoane) Care manifestă isterie. 3) Care se caracterizează prin isterie. Râs ~. /<fr. hystérique, lat. hystericus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink