ISTEȚÍME, istețimi, s. f. Agerime (de minte), iscusință, pricepere, vioiciune, ingeniozitate, isteție, isteciune, perspicacitate. – Isteț + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ISTEȚÍME s. 1. v. îndemânare. 2. v. inteligență.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
istețíme s. f., g.-d. art. istețímii; pl. istețími
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ISTEȚÍME ~i f. Calitatea de a fi isteț; agerime a minții. [G.-D. istețimii] /isteț + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink