IZBẤNDĂ, izbânzi, s. f. Victorie, biruință (în luptă). ♦ Reușită, succes (într-o acțiune). – Din izbândi (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IZBÂNDĂ s. 1. v. biruință. 2. v. victorie. 3. v. succes.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Izbândă ≠ înfrângere, neizbândă
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
izbândă s. f., g.-d. art. izbânzii; pl. izbânzi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IZBÂNDĂ ~zi f. 1) Succes deplin obținut printr-un efort deosebit (într-o luptă, competiție sportivă, într-un domeniu de activitate); biruință; victorie. 2) Rezultat bun obținut în urma depunerii unui efort fizic sau intelectual; reușită; succes. /v. a izbândi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink