IZBITÓR, -OÁRE, izbitori, -oare, adj. Care impresionează puternic; impresionant, frapant, uimitor. – Izbi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IZBITÓR adj. 1. v. țipător. 2. v. clar. 3. v. frapant. 4. v. indiscutabil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
izbitór adj. m., pl. izbitóri; f. sg. și pl. izbitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IZBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care izbește; care bate la ochi; frapant; epatant. /a izbi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink