IZOCRONÍSM s.n. Însușirea de a fi izocron. ♦ Proprietate a unor fenomene periodice de a se repeta în mod identic după o perioadă anumită de timp. ♦ Stare a două celule nervoase sau musculare având aceeași cronaxie. [Var. isocronism s.n. / cf. fr. isochronisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IZOCRONÍSM s. n. 1. proprietate a unor fenomene de a fi izocrone. 2. stare a două celule nervoase sau musculare care au aceeași cronaxie. (< fr. isochronisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
izocronísm s. n. (sil. -cro-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink