IZOGAMÍE s. f. (Biol.) Formă primitivă de înmulțire sexuată, în care cei doi gameți care participă la fecundare sunt asemănători din punct de vedere morfologic. – Din fr. isogamie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IZOGAMÍE f. Formă primitivă de înmulțire s*****ă, caracterizată prin unirea a doi gameți asemănători din punct de vedere morfologic. /<fr. isogamie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IZOGAMÍE s.f. Proprietate a unor vegetale inferioare de a fi izogame. [Gen. -iei, var. isogamie s.f. / < fr. isogamie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IZOGAMÍE s. f. fuziune a doi izogameți; h*********e. (< fr. isogamie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
izogamíe s. f., art. izogamía, g.-d. izogamíi, art. izogamíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink