IZOLÁȚIE, izolații, s. f. Faptul de a izola (2); (concr.) strat de material izolant așezat între două medii sau între două sisteme fizice. – Din fr. isolation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IZOLÁȚIE s.f. Izolare. ♦ Strat izolant așezat între două medii sau între două sisteme fizice. [Gen. -iei, var. izolațiune s.f. / cf. fr. isolation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IZOLÁȚIE s. f. strat izolant între două medii sau sisteme fizice. (< fr. isolation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IZOLÁȚIE s. (FIZ.) izolare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
izoláție s. f. (sil. -ți-e), art. izoláția (sil. -ți-a), g.-d. art. izoláției; pl. izoláții, art. izoláțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IZOLÁȚIE ~i f. Material sau mediu cu proprietăți izolante. ~ electrică. ~ termică. [G.-D. izolației] /<fr. isolation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink