Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
IZOMERIZÁRE, izomerizări, s. f. Acțiunea de a se izomeriza și rezultatul ei. – V. izomeriza. Cf. fr. isomérisation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IZOMERIZÁRE s.f. Transformare a unei substanțe într-un izomer al ei. [Var. isomerizare s.f. / < izomeriza, după fr. isomérisation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
izomerizáre s. f., g.-d. art. izomerizării; pl. izomerizări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IZOMERIZÁ, pers. 3 izomerizează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se transforma într-un izomer în urma unei reacții sau prin acțiunea unui agent fizic. – Din fr. isomériser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A IZOMERIZÁ pers. 3 ~eáză intranz. A se transforma într-un izomer. /<fr. isomériser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IZOMERIZÁ vb. I. tr. A transforma prin izomerizare. [Var. isomeriza vb. I. / < fr. isomériser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IZOMERIZÁ vb. refl. (despre compuși chimici) a se transforma într-un izomer al său. (< fr. isomériser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
izomerizá vb., ind. prez. 3 sg. izomerizeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink