IZOSTAZÍE s.f. (Geol.) Teorie potrivit căreia între diversele compartimente ale scoarței terestre ar exista un echilibru relativ datorită diferențelor de densitate ale materialelor lor. [< fr. isostasie, cf. gr. isos – egal, stasis – așezare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IZOSTAZÍE s. f. teorie potrivit căreia între diversele compartimente ale scoarței terestre e un echilibru relativ, datorită diferențelor de densitate a materialelor lor. (< fr. isostasie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
izostazíe s. f. (sil. mf. -sta-), art. izostazía, g.-d. izostazíi, art. izostazíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink